www.AmTupeu.ro

Anul 1918 reprezinta in istoria poporului roman anul triumfului idealului national, anul incununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe intreg spatiul  romanesc, a inregistrat puternice seisme in 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cheie cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei in 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe campul de lupta de armata romana in razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale romanilor din teritoriile aflate sub stapanirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.

1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei, potrivit Constitutiei din 2003, articolul 12, alineatul 2.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Nationala de la Alba Iulia, constituita din 1228 delegati, si sprijinita de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colturile Ardealului si Banatului, a adoptat o Rezolutiune care consfinteste unirea tuturor romanilor din Transilvania, intreg Banatul (cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare) si Tara Ungureasca (Crisana, Sstmar si Maramures) cu Romania.

Ziua de 1 decembrie 1918 marcheaza bilantul luptei romanilor pentru intregire statala, care vine sa incununeze precedentele actiuni ale fratilor din Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul roman a valorificat conjunctura internationala creata in urma Primului Razboi Mondial si a stiut sa se afirme în contextul miscarii de eliberare a popoarelor si al victoriei principiului nationalitatilor in Europa.

GRIGORE VIERU – IN LIMBA TA

In aceeasi limba / Toata lumea plange,
In aceeasi limba / Rade un pamant.
Ci doar in limba ta / Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria / S-o preschimbi in cant.

In limba ta / Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,  / Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta / Poti rade singur,
Si doar in limba ta / Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti / Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia / Si nici canta,
Cu-al tau pamant,  / Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea / Tot in limba ta.