www.AmTupeu.ro

“Toata structura vietii noastre are la baza credinta care ne-a fost bagata in cap inca de cand eram copii si anume ca fara recunoastere suntem nimeni, suntem lipsiti de valoare. Fara a termina o facultate dupa care apoi imediat sa te angajezi, sa primesti un salariu mizer, care sa nu-ti ajunga nici pentru intretinere, dar cu care sa ai cica siguranta ca ai de unde iesi la pensie.

Asa ca, toti facem ceea ce am invatat sau copiem modele parentale.
Muncim pentru altii cu speranta ca intr-o buna zi sa fim promovati pe un post mai bun, asteptand o amarata prima de sarbatori si daca ai noroc de un concediu pe an, esti un caz fericit.

Hmmm…nu ti se pare ca s-a intors lumea cu susul in jos?

Munca trebuie sa fie importanta, o bucurie prin ea insasi. Trebuie sa muncesti, nu ca sa fi recunoscut, ci pentru ca iti face placere sa fii creator.

Trebuie sa iubesti munca de dragul ei.

Asa trebuie privite lucrurile – muncesti daca iti place sa muncesti. Nu cauta recunoastere, daca ea vine – foarte bine, daca nu vine, nu te gandi la ea.

Implinirea ta trebuie sa fie munca in sine. Daca fiecare om ar invata arta de a-si iubi munca, indiferent care e ea, daca ar face-o cu placere, fara sa urmareasca recunoastere, am avea o lume mult mai frumoasa, o lume in care exista numai sarbatoare.

Dar, in zilele noastre, asa cum stau lucrurile, dorinta de recunoastere face ca nimeni sa nu munceasca in tihna, liniste, facand cu placere ceea ce face. Iar viata e alcatuita din lucruri marunte, pentru ca nu se dau premii sau titluri care sa reflecte recunoasterea.

Urasti munca, nu-ti place, dar o faci pentru recunoastere, pentru ca vei fi respectat si apreciat?
Decat sa te gandesti la recunoastere, mai bine reconsidera munca.
O iubesti ?
Foarte bine.
N-o iubesti ?
Schimba-o !

Parintii, profesorii iti baga in cap ca trebuie sa fii recunoscut, acceptat.
Asta e o strategie foarte vicleana de a tine oamenii sub control.
Invata un lucru de baza : fa ce vrei sa faci, iubeste ce faci, si nu cere recunoastere.

De ce sa stai cu mana intinsa pentru acceptare ?

Cauta in tine, poate nu-ti place ce faci, poate ca te temi ca esti pe drumul gresit. Acceptarea te va ajuta sa simti ca ai dreptate. Problema tine despre ce simti tu in sinea ta, n-are nicio legatura cu lumea exterioara.

Si de ce sa depinzi de altii ?

Orice om care are personalitate traieste din propria iubire, din propria munca, fara sa-i pese de ce spun altii.

Deschide ochii si fa ceea ce-ti place ! ACUM !”

Semneaza my dear Catalin!

Noapte, intuneric rece, adanc,
Imi patrunde-n minte, in gand,
Nu mai pot ca sa ma misc
Sa gandesc logic, sa simt.

Sufletul respira doar tristete,
Zboara gandul, fara ca sa-i pese,
Ca e frig, ca-i totul gheata,
I-a mai ramas inca o speranta.

Astept o raza de lumina,
Ca sa vina sa ma alina,
Sa-mi trezeasca ochiul mort,
De atata intuneric orb.

Unde esti stea norocoasa?
Sa vii sa ma tii in brata?
Sa-mi dai raza de speranta,
Aratandu-mi a ta fata!

In visul meu e un soare,
Ce-mi mangaie obrazul rece,
De lacrimi seci si dese
Intr-o nopate alba, rece.
(getyxenya)

Un cetatean de 48 de ani din Australia a decis ca nu mai vrea sa aiba nici un sex, el nascandu-se barbat, ulterior transformat in femeie, iar in ziua de azi recunoscut oficial, ca androgin.

Norrie May-Welby s-a nascut barbat in Marea Britanie, dar locuieste de la varsta de 7 ani in Australia.
La varsta de 28 de ani, a facut o operatie de schimbare de sex si a devenit femeie, dar se pare ca nici in aceasta postura nu se mai simte in pielea lui.

Astazi, la varsta de 48 de ani a hotarat sa devina un gen neutru, nici barbat, nici femeie, iar oficialitatile australiene au acceptat sa-i modifice certificatul de nastere si sa includa o “clasificare fara gen”, doctorii neputand stabili daca este femeie sau barbat.

Definitie DEX:

Androgin= (despre fiinte sau plante) – care are caractere specifice ambelor sexe;
= fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate femeie, jumatate barbat; hermafrodit

Un studiu realizat de o companie de produse farmaceutice din Marea Britanie, arata ca femeile de astazi ajung la cel putin 5 parteneri cu care fac sex, pana la varsta de 24 de ani.

S-a facut o comparatie cu generatia femeilor din anii ‘60 – ‘90, si s-a observat ca, numarul partenerilor sexuali la care ajung tinerele de pana la 24 de ani, din ziua de azi, este triplu fata de reprezentantele sexului frumos din anii ‘60.

Potrivit aceluiasi studiu, in anii ‘90 femeile aveau mai putin de 4 parteneri sexuali pana la 24 de ani, comparativ cu cele din anii ‘70 care aveau in medie 3,73 parteneri.

Barbatii se folosesc de dragoste pentru a ajunge la sex, femeile se folosesc de sex pentru a ajunge la dragoste!

Societatea evolueaza, si toate aspectele, sociale, economice, politice se modifica si au o legatura stransa intre ele, se influenteaza reciproc.

Valorile morale se schimba si ele o data cu trecerea timpului, si au o influenta directa asupra modului de viata a fiecarui cetatean in parte.

Nu mai sunt femeile ce erau… dar nici barbatii nu mai sunt cavalerii de alta data!

Un barbat in varsta de 50 de ani, din SUA, a reusit sa pacaleasca moartea, dar doar pentru cateva minute.
Dupa ce a scapat teafar dintr-un accident rutier, acesta moare electrocutat….din vina lui.
Barbatul a urinat pe niste cabluri electrice din apropierea unui sant, fapt ce a declansat electrocutarea.

O ironie a sortii si o dovada ca moartea ne paste si nu ne lasa atunci cand ne sosete ceasul, oricat ai incerca sa scapi de ea, nu poti….

Barbatul fusese implicat intr-un accident auto, intrase cu masina intr-un stalp electric, insa nu patise nimic. Astfel, el si-a chemat o ruda sa-si recupereze masina.

Pana au sosit ajutoarele la fata locului, barbatul deja murise, dupa ce urinase pe cablurile electrice.

Un episod din viata reala, care demonstreaza ca filmul “Final Destination” nu este o simpla fictiune, ci este chiar o transpunere aproximativa a realitatii !

Moartea are planul ei cu fiecare dintre noi, si poate reusim sa scapam de cateva ori din ghearele ei, dar nu la nesfarsit….

Dumnica, 21 februarie, televiziunea spaniola Antena 3 a lansat emisiunea numita “Invisibles”, in care 5 persoane publice au trait pe strazi, timp de 10 zile, ca niste cersetori, in lupta zilnica pentru o bucata de paine.

Vicecontele Álvaro de Marichalar, jurnalistul Miguel Temprano, Miss Spania 1992, Sofía Mazagatos, schioara Blanca Fernández-Ochoa si scriitorul Yeyo Llagostera, au fost primi 5 concurenti ai primei editii a emisiunii spaniole “Invisibles”. Acestia au incercat sa supravietuiasca pe strazi timp de 10 zile.
Singura conditie impusa participantilor, a fost aceea de a nu-si dezvalui numele, chiar daca sunt recunoscuti.

Concluzia celor 5 participanti la aceasta provocare a fost ca nu ar mai repeta o astfel de experienta, fiind toti de acord ca a trai pe strazi si a nu avea bani nici pentru o bucata de paine este cel mai ingrozitor lucru….