Munca – meserie de aur
by getyxenya on Mai.01, 2010, under DESPRE VIATA

“Toata structura vietii noastre are la baza credinta care ne-a fost bagata in cap inca de cand eram copii si anume ca fara recunoastere suntem nimeni, suntem lipsiti de valoare. Fara a termina o facultate dupa care apoi imediat sa te angajezi, sa primesti un salariu mizer, care sa nu-ti ajunga nici pentru intretinere, dar cu care sa ai cica siguranta ca ai de unde iesi la pensie.
Asa ca, toti facem ceea ce am invatat sau copiem modele parentale.
Muncim pentru altii cu speranta ca intr-o buna zi sa fim promovati pe un post mai bun, asteptand o amarata prima de sarbatori si daca ai noroc de un concediu pe an, esti un caz fericit.
Hmmm…nu ti se pare ca s-a intors lumea cu susul in jos?
Munca trebuie sa fie importanta, o bucurie prin ea insasi. Trebuie sa muncesti, nu ca sa fi recunoscut, ci pentru ca iti face placere sa fii creator.
Trebuie sa iubesti munca de dragul ei.
Asa trebuie privite lucrurile – muncesti daca iti place sa muncesti. Nu cauta recunoastere, daca ea vine – foarte bine, daca nu vine, nu te gandi la ea.
Implinirea ta trebuie sa fie munca in sine. Daca fiecare om ar invata arta de a-si iubi munca, indiferent care e ea, daca ar face-o cu placere, fara sa urmareasca recunoastere, am avea o lume mult mai frumoasa, o lume in care exista numai sarbatoare.
Dar, in zilele noastre, asa cum stau lucrurile, dorinta de recunoastere face ca nimeni sa nu munceasca in tihna, liniste, facand cu placere ceea ce face. Iar viata e alcatuita din lucruri marunte, pentru ca nu se dau premii sau titluri care sa reflecte recunoasterea.
Urasti munca, nu-ti place, dar o faci pentru recunoastere, pentru ca vei fi respectat si apreciat?
Decat sa te gandesti la recunoastere, mai bine reconsidera munca.
O iubesti ?
Foarte bine.
N-o iubesti ?
Schimba-o !
Parintii, profesorii iti baga in cap ca trebuie sa fii recunoscut, acceptat.
Asta e o strategie foarte vicleana de a tine oamenii sub control.
Invata un lucru de baza : fa ce vrei sa faci, iubeste ce faci, si nu cere recunoastere.
De ce sa stai cu mana intinsa pentru acceptare ?
Cauta in tine, poate nu-ti place ce faci, poate ca te temi ca esti pe drumul gresit. Acceptarea te va ajuta sa simti ca ai dreptate. Problema tine despre ce simti tu in sinea ta, n-are nicio legatura cu lumea exterioara.
Si de ce sa depinzi de altii ?
Orice om care are personalitate traieste din propria iubire, din propria munca, fara sa-i pese de ce spun altii.
Deschide ochii si fa ceea ce-ti place ! ACUM !”
Semneaza my dear Catalin!
















Mai 6th, 2010 on 21:49
Ceea ce spui tu este adevarat 100% , dar este un adevar partial. Nu numai dorinta de recunoastere si acceptare impinge oamenii catre o munca , adeseori neplacuta, ci si dorinta de a supravietui fizic. Fara un ban in buzunar e cam greu sa traiesti in lumea de azi. Este usor sa spui sa-ti schimbi munca hocus pocus preparatus, dar in ziua de azi, e mult mai greu … mai ales in Romania. Pana o sa ajungem sa traim numai cu prana si sa stapanim tehnici de supravietuire oriunde pe pamantul asta farasa depindem de nimeni si nimic, tre sa avem o sursa de venit, cumva. Indiferent ca esti patron sau angajat , cel mai adesea muncesti ca trebuie sa supravietuiesti cumva in tara asta conduse de infecti … Unii muncesc si le place ce fac..acestia sunt putinii norocosi, dar majoritatea nu este asa. Eu fac si ce-mi place, muncesc si am un hobby cu bloggul , dar banii care vin prin el nu sunt suficienti sa supravietuiesc asa ca, vrand nevrand fac si o alta munca care imi place asa si asa ca sa supravietuiesc. Schimbarea nu este asa de simpla si simplista pe cat crezi … Mai gandeste-te…
Numai bine!