De ce te iubesc ?
by getyxenya on Ian.08, 2010, under FORUM
” Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine ” (G.J. Marquez)
Cuvantul “te iubesc”, atat de mic si cu o conotatie atat de mare si importanta pentru noi.
Iubirea poate fi definita in mii de moduri si este traita in mod unic de fiecare om in parte.
Este de mai multe feluri, dar toate iubirile au in comun efectul de bine si starea de implinire sufleteasca.
Ne iubim parintii pentru ca ei ne-au dat viata, ne-au crescut, ne-au educat, ne-au oferit protectie si siguranta si am simtit ca ne iubesc si ei prin faptele lor si vorbele de alint.
Ne iubim fratii pentru ca ne leaga faptul ca avem aceiasi parinti, avem aceleasi amintiri din copilarie, am mancat impreuna, am dormit impreuna, ne-am jucat impreuna cand eram copii si am trait emotii pozitive si negative impreuna.
Ne iubim rudele pentru ca avem acelasi sange care curge prin vene, pentru ca la randul lor ne iubesc, pentru ca ne leaga apartenenta la un neam.
Ne iubim prietenii (si aici ma refer la prietenii adevarati) pentru ca sunt alaturi de noi la bine si la greu, pentru ca ne ofera umarul lor atunci cand vrem sa plangem, pentru ca ne asculta si ne ajuta la nevoie.
Am ajuns la punctul culminant al monologului si anume iubirea pentru iubit(a), care din punctul meu de vedere e mai speciala.
Tind sa cred ca o astfel de iubire este sustinuta de autosugestie sau porneste de la autosugestie.
Il / o iubesti pentru ca si el / ea te iubeste, iubesti pentru ca te simti bine in prezenta lui / ei, iubesti pentru ca e tandru(a) cu tine, iubesti pentru ca simti nevoia sa iubesti pe cineva, iubesti pentru ca vrei sa fii fericit(a), si de aici intervine putin egoism in acest sentiment. De ce ? Foarte simplu : iubesti cand simti ca esti iubit si prin urmare esti happy. Atunci cand persoana care te iubeste incepe sa te raneasca, atunci iubirea care o simti incet se risipeste si ajungi sa dispretuiesti pe cel care te-a ranit.
Astfel, treci usor de la iubire la dispret si ai impresia ca nu ai iubit niciodata, sau poate spui ca il vei iubi mereu. Da este normal sa spui acest lucru, pentru ca amintirile frumoase, clipele frumoase petrecute impreuna nu vor disparea, ele raman in memoria sufletului tau, de acolo de unde porneste, de fapt, autosugestia inconstienta.
Da , autosugestia este inconstienta, pentru ca daca ar fi constienta atunci nu ai mai simti ca iubesti si prin urmare nu ai mai fii fericit.
Si totusi iubirea e un sentiment divin, care vine de undeva, vine din adancul sufletului, vine din subconstientul tau adormit de realitate.
E frumos cand iubim, avem impresia ca atingem cu varful unui deget fericirea, aceasta stare nedefinita pe care o imbracam cu iluzii si sperante.
Autosugestia ramane la nivel de subconstient, iubirea ramane la nivel de aspiratie si mijloc de a gusta mirosul verde al fericirii iar speranta nu moare niciodata .
Iubiti ! Iubiti ! Iubiti ! Iubiti tot ce va face bine si evitati tot ce va face rau !
Tu ce parere ai despre iubire ? Si cum te manifesti atunci cand iubesti ?
Ianuarie 8th, 2010 on 19:23
cum ma manifest? necontrolat!!(se pare)…dar cred ca toti ne pierdem capul cand iubim!
dar tu, Gety, tu iubesti ?
Ianuarie 8th, 2010 on 19:30
Am iubit si am invatat sa fiu putin mai rezervata, cel putin in aparenta. Momentan sunt pe liber.
Ianuarie 8th, 2010 on 19:58
pe liber sau nu…asta e doar o stare de fapt, iubirea e altceva…poti sa fii “pe liber” si totusi sa iubesti…
crezi ca sentimentele pot fi controlate? daca da, cum?
Ianuarie 8th, 2010 on 20:03
Da iubesc iubirea, ea ma face sa ma simt bine si mai ales atunci cand e si reciproca. Sentimentele nu pot fi controlate insa comportamentul da, si tocmai acesta autosugestie inconstienta ne insufla increderea in noi, in ceea ce simtim si implicit in iubire.
Ianuarie 8th, 2010 on 20:09
off, greu…mai ales cand ai anumite sentimente pe care nu le-ai mai avut si in consecinta nu stii cum sa te comporti in situatia respectiva…o exista vreun manual ??
Ianuarie 8th, 2010 on 20:15
Nu cred ca ar putea exista un manual bun, care sa poata sa te invete cum sa te comporti in astfel de situatii, pentru ca in consecinta nu ai mai fii u insuti, ai incerca sa maschezi propile simtiri. Toti suntem unici si ceea ce ne fac originali sunt atat calitatile cat si defectele noastre, unele fara altele nu ar exista, sau nu am fi noi insine. Asadar daca iubim trebui sa si suferim, altfel nu am simti ca am iubit, ca iubim si vom iubi….
Ianuarie 8th, 2010 on 20:19
partea cu iubitul e frumoasa, cea cu suferinta insa…
complex subiectul…